Formula generică
=$A1$B1
rezumat
Dacă doriți să evidențiați diferențele dintre două coloane de date cu formatare condițională, puteți face acest lucru cu o formulă simplă care utilizează operatorul „nu egal cu” (de exemplu) și referințele mixte.
De exemplu, dacă aveți date similare în B2: B11 și C2: C11 și doriți să evidențiați celulele în care valorile diferă, selectați datele din ambele coloane, începând de la B2 și utilizați această formulă:
=$B2$C2
Notă: cu formatarea condiționată, este important ca formula să fie introdusă în raport cu „celula activă” din selecție, care se presupune că este B2 în acest caz.
Explicaţie
Când utilizați o formulă pentru a aplica formatarea condiționată, formula este evaluată în raport cu celula activă din selecție în momentul creării regulii. În acest caz, regula este evaluată pentru fiecare dintre cele 20 de celule din cele două coloane de date.
Referințele la $ B2 și $ C2 sunt „mixte” - coloana este blocată, dar rândul este relativ - deci numai numărul rândului se va schimba pe măsură ce formula este evaluată. Ori de câte ori două valori la rând nu sunt egale, formula returnează TRUE și se aplică formatarea condițională.
O opțiune sensibilă la majuscule și minuscule
Prin „egal cu” și „nu egal cu” operatorii (= și) nu sunt sensibili la majuscule. Dacă aveți nevoie de o comparație sensibilă la majuscule, puteți utiliza funcția EXACT cu NOT, așa:
=NOT(EXACT($B2,$C2))
Exact efectuează o comparație sensibilă la majuscule și minuscule și returnează TRUE atunci când valorile se potrivesc. NU inversează această logică astfel încât formula să returneze TRUE doar atunci când valorile nu se potrivesc.
O altă abordare
O problemă cu această abordare este că, dacă există o valoare suplimentară sau lipsă într-o coloană sau dacă datele nu sunt sortate, multe rânduri vor fi evidențiate ca diferite. O altă abordare este de a număra instanțele valorilor coloanei A din coloana B și de a evidenția valorile care nu există.
